Cand gand negand... intalnii atat de mult ... cat gand tipand ... un fel de cult... se-ntunecaLa fel si gandul.
Niciodata starea de fericire un dureaza la infinit... dar niciodata sa nu mai spunem niciodata: asta pentru cei dintre noi care probabil au reusit sa atinga Nirvana, sau pentru cei dintre noi care dintr-o cauza sau alta au un anumit dar - un fel de binecuvantare - in sensul cel mai sinistru, de a nu putea sa constientizeze lumea exterioara asa cum este ea. Probabil niste retardati nu ar sesiza raul din lumea inconjuratoare, poate ei sunt bunul din noi, poate perfizii sunt cei care gandesc, care sunt ademeniti de necurat si li se intuneca gandirea. Este adevarat nu toti actionam, nu toti savarsim acte de cruzime, dar cati dintre noi nu se gandesc la ele, cati dintre noi nu ne gandem cu satisfactie la raul unei persoane disgrate. Ma gandesc ca exsista si cateva persoane din categoria celor cu adevarat sfiinte si cu adevarat sper acest lucru. Este drept sa dorim totusi raul cuiva? Nu se poate sa imi spuneti ca nu ati nutrit ganduri de razbunare, nu ati urat o persoana, nu ati injurat-o sau poate nici nu constientizati de cat de gri sau neagra va este mintea, imaginatia noatra corupta, imbolnavita de stimili exteri sau interni - sper numai sa nu predomine stimulii interiori, sper sa nu fie asta o natura a omenirii, sper ca la origine sa nu fim niste diavoli sau niste monstrii, sper sa fim numai manipulati de necurat-. Probabil ca la originea stimulilor externi se afla acel cunoscut punct, punct situat in marul lui Adam, punct care descrie pana in ziele noastre un triungi al rautatii care creste cu fiecare generatie care imbogateste si diverifica prin mintea sa imbibata cu ororile generatiilor trecute. sa expunem aceasta teorie in practica: ce s-ar putea intampla astfel daca am fermula si noi un program cu ajutorul calculatorului prin care fiecare generatie sa memoreze un rau trecut si sa gaseasca noi solutii. Asa si cu creierul uman probabil. Si tot probabil ar putrea sa fie si ipoteza conform careia noi sa avem totusi o "bestie" latenta in interiorul nostru. Astfel cu adevarat ar trebui sa cautam un mod de a ne lepada de intunecat. Probabil de aici a pornit si in trecut prin intermediul Bisericii lepadarea de Satana. suntem martori involuntari ai gandurilor celor mai sumbre si nici macar nu ne putem da seama. Putem vedea un film sau putem citi o carte - desi despre literatura in zilele noastre incep sa imi pun indoieli in influenta sa majora negativa, fiind procentajul crescand al celor care mai frecventeaza bibleotecile, desi cartile viruale, internetul de pe alta parte devine din ce in ce mai vizualizat- din toate aceste mijloace mass-media ne putem informa cum putem intrista un inger. Intentia poate dura mult, poate dura putin, in fine, acest sentiment care se produce involuntar de cele mai multe ori este generat cate-odata de antipatie sau de ura sau ce de nu din gelozie sau din multe alte sentimente, si de care de cele mai multe ori odata sfarsit nici nu constientizam existenta acestuia. Ura pe care o traim noi, majoritatea populatiei se naste din acei stimul externi de care am vorbit mai sus. Sunt reactii involuntare la nedreptatile care ni se produc noua sau semenilor nostrii, reactii pur fizice ar spune unii din noi care ar tine cont de efectul "actiune-reactiune", efect total in contradicite cu invataturile promovate in Biserica. Noi poate involuntar nu intoarcem celalalt obraz si poate nu putem ierta in totalitate anumite lucruri cum ar fi ideal. Adevarul este ca nu putem sa traim intr-o lume ideala oricat am putea incerca. Trebuie sa exista si cineva care sa ne aduca cu picioarele pe acest pamant.
marți, 11 noiembrie 2008
Leica si fotografia clasica
Acum cand toti asteptam noile aparitii in materie de fotografie, ca este vorba de Canon de Nikon de Fuji de Sony sau mai stiu eu catre care corporatie, fotografia prin procedee clasice parca a intrat intr-un con de umbra. Sunt tot mai putin aceia care mai apeleaza la vechiul film sau la vechile aparate pe 35mm sau pe 120. Tot mai multi sunt acei fotografi care parca au uitat de palpabil de hartie, de negativ si se documenteaza pana in cel mai amanuntit punct in virtual. Nu au trecut suficienti ani dar evolutia a fost enorma. Cate-odata ne intrebam: bun, acum ce o sa mai scoata japonezii, sau poate ne spunem ca acum parca nici nu imi trebuie mai mult, credem ca au atins cerintele cele mai pretentioase si dupa nici jumatate de am apar noi modele care le ilocuiesc pe cele pe care unii dintre noi de-abia si le-au cumparat. Din datele tehnice esti convins ca acesta este produsul cerintelor tale, noul zeu al tehnologiei. Pacat ca acum acesti zei nu mai dureaza precum durau vechile aparate germane construite atat de complicat si care functioneaza precum ceasurile elvetiene. Acelea da! Acelea erau masinariile desavarite pe care te puteai baza, care parca nici nu aveam nevoie de service, niste adevarate masinarii magice! Citesc despre firma Leica care de ani buni se afla in mari probele financiare. Probabil ca nici nu face fata mai noilor concureti niponi in tehniologia cea "virtuala", asa ca pt noi cei care am apucat sa vedem si era argintie a fotografiei speram ca visul nobilului aparat german sa continue si fabricarea acestora sa nu se fie oprita. Probabil ca printr-un aparat digital ajungi mai repede la finalizare si ajuni sa capeti experienta in cele cateva mii, zeci sau sute de mii de cadre pe care le ai la activ. Ajungi sa reusesti sa avansezi pruin exercitiu consumand mai putin timp si mai putine resurse, dar totusi nici nu mai gandesti atat de mult fotografia. Asa si editarea, acum in 5 minute reuseti poate sa faci cat putea sa faca un maestru in cateva ore. Ehhh... este pacat sa nu aruncam o privire si in trecut, sa invatam din el si sa incercam sa conservam pe cat putem aceste "deprinderi" "mestesugaresti" care poate ne vor stimula mai mult simturile emotive. Prefer in general filmul in detrimentul digitalului precum prefer sa joc baschet sau sa schiez in etrimentulul jocurilor de pe PlayStation cu baschet sau schi. Acum ramane la latitudinea voastra cum vedeti captarea fotografiei.
duminică, 11 noiembrie 2007
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)