un gand negand...

Cand gand negand... intalnii atat de mult ... cat gand tipand ... un fel de cult... se-ntunecaLa fel si gandul.
Niciodata starea de fericire un dureaza la infinit... dar niciodata sa nu mai spunem niciodata: asta pentru cei dintre noi care probabil au reusit sa atinga Nirvana, sau pentru cei dintre noi care dintr-o cauza sau alta au un anumit dar - un fel de binecuvantare - in sensul cel mai sinistru, de a nu putea sa constientizeze lumea exterioara asa cum este ea. Probabil niste retardati nu ar sesiza raul din lumea inconjuratoare, poate ei sunt bunul din noi, poate perfizii sunt cei care gandesc, care sunt ademeniti de necurat si li se intuneca gandirea. Este adevarat nu toti actionam, nu toti savarsim acte de cruzime, dar cati dintre noi nu se gandesc la ele, cati dintre noi nu ne gandem cu satisfactie la raul unei persoane disgrate. Ma gandesc ca exsista si cateva persoane din categoria celor cu adevarat sfiinte si cu adevarat sper acest lucru. Este drept sa dorim totusi raul cuiva? Nu se poate sa imi spuneti ca nu ati nutrit ganduri de razbunare, nu ati urat o persoana, nu ati injurat-o sau poate nici nu constientizati de cat de gri sau neagra va este mintea, imaginatia noatra corupta, imbolnavita de stimili exteri sau interni - sper numai sa nu predomine stimulii interiori, sper sa nu fie asta o natura a omenirii, sper ca la origine sa nu fim niste diavoli sau niste monstrii, sper sa fim numai manipulati de necurat-. Probabil ca la originea stimulilor externi se afla acel cunoscut punct, punct situat in marul lui Adam, punct care descrie pana in ziele noastre un triungi al rautatii care creste cu fiecare generatie care imbogateste si diverifica prin mintea sa imbibata cu ororile generatiilor trecute. sa expunem aceasta teorie in practica: ce s-ar putea intampla astfel daca am fermula si noi un program cu ajutorul calculatorului prin care fiecare generatie sa memoreze un rau trecut si sa gaseasca noi solutii. Asa si cu creierul uman probabil. Si tot probabil ar putrea sa fie si ipoteza conform careia noi sa avem totusi o "bestie" latenta in interiorul nostru. Astfel cu adevarat ar trebui sa cautam un mod de a ne lepada de intunecat. Probabil de aici a pornit si in trecut prin intermediul Bisericii lepadarea de Satana. suntem martori involuntari ai gandurilor celor mai sumbre si nici macar nu ne putem da seama. Putem vedea un film sau putem citi o carte - desi despre literatura in zilele noastre incep sa imi pun indoieli in influenta sa majora negativa, fiind procentajul crescand al celor care mai frecventeaza bibleotecile, desi cartile viruale, internetul de pe alta parte devine din ce in ce mai vizualizat- din toate aceste mijloace mass-media ne putem informa cum putem intrista un inger. Intentia poate dura mult, poate dura putin, in fine, acest sentiment care se produce involuntar de cele mai multe ori este generat cate-odata de antipatie sau de ura sau ce de nu din gelozie sau din multe alte sentimente, si de care de cele mai multe ori odata sfarsit nici nu constientizam existenta acestuia. Ura pe care o traim noi, majoritatea populatiei se naste din acei stimul externi de care am vorbit mai sus. Sunt reactii involuntare la nedreptatile care ni se produc noua sau semenilor nostrii, reactii pur fizice ar spune unii din noi care ar tine cont de efectul "actiune-reactiune", efect total in contradicite cu invataturile promovate in Biserica. Noi poate involuntar nu intoarcem celalalt obraz si poate nu putem ierta in totalitate anumite lucruri cum ar fi ideal. Adevarul este ca nu putem sa traim intr-o lume ideala oricat am putea incerca. Trebuie sa exista si cineva care sa ne aduca cu picioarele pe acest pamant.